Închidere excepțională a BIOPARC Valencia în această duminică, 14 decembrie, din cauza alertei meteo

O pierdere dureroasă pentru grupul de rinoceri din parcul valencian

Parcul zoologic spaniol trece printr-o încercare deosebit de grea odată cu dispariția unui animal profund apreciat de echipele sale. În cadrul Bioparc Valencia, personalul de îngrijire și tehnic a fost nevoit să recurgă la eutanasierea tinerei femele de rinocer alb sudic pe nume Ami, în vârstă de doar 7 ani, pentru a pune capăt unor suferințe devenite de netrecut.

Vestea întristează profund toți profesioniștii dedicați bunăstării animalelor, care împărtășesc viața de zi cu zi a acestor creaturi impresionante, dar vulnerabile. Ami s-a distins printr-un temperament sociabil și deosebit de prietenos, atât față de îngrijitorii care o însoțeau în fiecare zi, cât și față de semenii ei din țarc, jucând un rol determinant în coeziunea și armonia grupului.

Această prezență a favorizat în special un climat de înțelegere care a condus la o etapă istorică pentru instituția valenciană: nașterea lui Kairu în noiembrie 2025, primul pui de rinocer născut vreodată în instalațiile parcului. Ami a marcat astfel într-un mod de neșters evoluția acestui grup de reproducere înainte ca starea sa de sănătate să se degradeze ireversibil.

De la grădina zoologică suedeză din Kolmården la instalațiile din savana valenciană

Parcursul lui Ami s-a înscris pe deplin în eforturile internaționale ce vizează salvarea speciilor amenințate cu dispariția. Tânăra femelă a sosit în Spania în 2023 de la grădina zoologică din Kolmården, situată în Suedia, în cadrul Programului European de Conservare (EEP) dedicat rinocerului alb sudic (Ceratotherium simum simum).

Înainte de transferul său în Spania, animalul depășise deja probleme cutanate importante în Suedia, care se rezolvaseră treptat înainte de călătoria sa spre coasta mediteraneană. Odată ajunsă la Valencia, Ami a demonstrat excelente capacități de adaptare, luând rapid în stăpânire noile spații și legând legături strânse cu ceilalți membri ai grupului.

În vastul spațiu exterior care reproduce ecosistemele savanei africane, Ami conviețuia pașnic într-o comunitate mixtă alături de masculul Martin, femelele Nombula și Kwanza, precum și de tânărul Kairu. Acest țarc special adăpostește de asemenea și alte specii africane, precum zebrele de Hartmann (Equus zebra ssp. Hartmannae) și o avifaună variată ce include marabu (Leptoptilos crumeniferus), pelicani albi (Pelecanus onocrotalus), ibiși sacri (Threskiornis aethiopicus) și diferite specii de anatide.

O degradare clinică rapidă și alerta unei boli medulare fatale

În ciuda acestei adaptări aparente, vigilența personalului din echipa de biologie a permis detectarea în timp a unor anomalii îngrijorătoare. Episoade de apatie prelungită și modificări neobișnuite în comportamentul său cotidian au determinat echipa veterinară să intensifice monitorizarea sanitară și să efectueze investigații medicale aprofundate.

Protocoalele terapeutice aplicate și eforturile repetate ale îngrijitorilor nu au reușit să oprească evoluția negativă a stării sale generale. În fața complexității cazului, echipa parcului a solicitat expertiza specialiștilor de la clinica ecvină a Universității CEU Cardenal Herrera din Valencia. Din cauza apropierii filogenetice îndepărtate dintre rinoceri și cai, aceste două familii împărtășesc similarități fiziologice majore și patologii comparabile.

Analizele de sânge au evidențiat dereglări deosebit de grave și alarmante. Parametrii clinici indicau faptul că Ami nu mai reușea să producă corect globule roșii, în timp ce nivelul său de trombocite s-a prăbușit complet ajungând la cifra critică de zero. Aceste constatări indicau direct o afecțiune de fond fatală a măduvei osoase cu evoluție insidioasă.

Pe parcursul ultimelor două luni premergătoare deznodământului fatal, degradarea s-a accelerat vizibil. În fața acestui tablou clinic ireversibil, în strâns acord cu organismele de coordonare ale Programului European pentru Specii Amenințate, responsabilii zoologici au considerat că nicio îndârjire terapeutică nu ar fi justificată și au procedat la eutanasiere pentru a-i cruța orice agonie prelungită.

Un interes științific major pentru cercetare și medicina veterinară

Cu scopul de a transforma această încercare în cunoștințe utile pentru viitorul speciei, a fost demarat imediat un protocol riguros de autopsie. Procedurile de necropsie au fost realizate în strânsă colaborare cu unitatea de patologie a Universității CEU Cardenal Herrera, confirmând caracterul excepțional și rar al acestei patologii la un rinocer alb tânăr.

Datele colectate fac în prezent obiectul unui studiu histopatologic complet, ale cărui concluzii finale sunt încă așteptate. Oamenii de știință caută să identifice cu exactitate originea precisă a disfuncției măduvei osoase și mecanismele care au provocat o oprire completă a liniei trombocitare și eritrocitare.

Ansamblul rezultatelor anatomopatologice va fi integrat în programele de cercetare ale instituției și împărtășit cu Asociația Mondială a Grădinilor Zoologice și Acvariilor (WAZA), al cărei membru activ este parcul valencian. Aceste observații clinice inedite vor permite îmbogățirea literaturii veterinare internaționale și furnizarea de instrumente prețioase îngrijitorilor din întreaga lume confruntați cu tulburări hematologice similare la alte exemplare.

Strategia globală de conservare în fața extincției rinocerului

Drama petrecută la Valencia reamintește provocările imense inerente conservării rinocerului alb, o specie emblematică inclusă pe Lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN). În sălbăticie, aceste animale rămân ținta unui braconaj feroce alimentat de comerțul ilegal și de lăcomia pentru cornul lor.

Pentru a contracara acest pericol iminent, UICN recomandă implementarea conceptului strategic Un Singur Program (One Plan Approach). Această doctrină stipulează că populațiile care trăiesc în habitatul lor originar (conservare in situ) și exemplarele adăpostite în parcuri zoologice (conservare ex situ) trebuie considerate și gestionate ca o singură metapopulație globală.

În acest cadru, programele de reproducere aflate sub control științific desfășurate în parcuri constituie o rezervă genetică viabilă, capabilă să sprijine potențiale reintroduceri în cazul în care sanctuarele naturale s-ar prăbuși. În paralel, prin intermediul Fundației BIOPARC, instituția valenciană sprijină direct acțiunile din teren colaborând cu Big Life Foundation în inima ecosistemului Marelui Amboseli, între Kenya și Tanzania.

Deplângând totodată dispariția prematură a lui Ami, echipele își reafirmă determinarea de a continua această misiune de conștientizare și protecție a biodiversității, găsind în succesele trecute și în programele științifice forța de a-și continua angajamentul pentru fauna amenințată.